Cum vin sărbătorie cu paşi repezi am zis hai să mergem să ne uităm după cadouri subliniez SĂ NE UITĂM. N-am vrut să stau pe ultima sută de metri aşa că.. acum câteva zile am avut parte de nişte întâmplări epice.
Roxana: Hai să mergem să ne uităm acum după cadouri, ce zici?
Eu: Da, la asta mă gândeam şi eu... poate reuşim totuşi să cumpărăm ceva, cine ştie...
Ne-am oprit în faţa unui magazin de suveniruri de Crăciun şi eram atât de fascinată de ce era acolo încât voiam să le cumpăr pe toate (pentru mine). Erau atât de multe încât nu mai ştiam unde să mă uit...
Vânzătoarea: Vă ajut?
Eu: Nu, nu, ne uităm deocamdată..
Peste 2 minute..
Vânzătoarea: Vă ajut?
Eu: Nu, nu încă nu ne-am decis.
După alte două minute...
Vânzătoarea: V-aţi decis?
Eu: Nu..
Deja devenise foarte stresant, nu aveam faţa atât de pierdută încât să am nevoie de ajutor din 2 în 2 minute acest dialog dintre mine şi vânzătoare m-a enervat destul de tare aşa că am decis să plecăm de acolo, dacă mai stăteam încă două minute prietena mea Roxana mai avea puţin şi o lua la bătaie pe tanti vânzătoare.
Vânzătoarea: V-aţi uitat atâta şi n-aţi ales nimic?
Un cumpărător: Doamnă dacă pune-ţi aceste întrebări din minut în minut se sictireşte omul...
Eu: Cât adevăr...
Eu: De Crăciun am primit de la vânzători nervi la pachet
Cumpărătorul: Nu sunteţi singura.
Vânzătoarea mai avea puţin şi lua foc pe nas şi pe gură...
Aşa s-a întâmplat la vreo 3-4 magazine de suveniruri iar ziua noastră de "vânat" cadouri a luat sfârşit la o cafea împreună cu nervii făcuţi de-a lungul "vânatului".
Mesaj pentru vânzătoare: Nu mai întrebaţi omul din 2 în 2 minute "Vă ajut?" pentru că devine foarte stresant şi incomod pentru cumpărător şi în final poate că în loc de bani o să primiţi o pereche de înjurături la pachet cu fundiţă. Lasă omul să se uite apoi dacă pune ochii pe ceva nu e atât de prost încât să nu ceară ajutorul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu